David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan È™i a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaÅ£a?â€
Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de È™tire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.â€
David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău È™tie bine că am căpătat trecere înaintea ta È™i va fi zis: ‘Să nu È™tie Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul È™i viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine È™i moarte.â€
Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.â€
Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia.
Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’
Și dacă va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui.
Arată-Å£i dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viaÅ£a. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?â€
Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-Å£i dau de È™tire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu È™i ameninţă să te ajungă!â€
David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de È™tire dacă tatăl tău Å£i-ar răspunde cu asprime?â€
Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp.†Și au ieșit amândoi pe câmp.
Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine și, de va gândi bine de David,
Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăși îţi voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, și Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu!
Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului și, dacă voi muri,
să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe faţa pământului.
Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune pe vrăjmaÈ™ii lui David!â€
Ionatan a întărit și mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
Ionatan i-a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
Să te cobori a treia zi până în fundul locului în care te ascunseseși în ziua când cu întâmplarea aceea și să rămâi lângă piatra Ezel.
Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la ţintă.
Și voi trimite un tânăr și-i voi zice: ‘Du-te de găsește săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine și n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.â€
David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.
Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat și Abner a șezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol.
Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căciâ€, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat, negreÈ™it nu este curatâ€.
A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?â€
Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, È™i frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraÅ£ii.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.â€
Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale?
Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniÈ™te nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Și acum trimite să-l caute È™i să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.â€
Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, È™i i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?â€
Și Saul și-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.
S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.
A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David și era însoţit de un băieţaș.
El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgeţile pe care le voi trage.†Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.â€
I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!†Și băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile și s-a întors la stăpânul lui.
Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înţelegeau lucrul acesta.
Ionatan a dat băiatului armele È™i i-a zis: „Du-te È™i du-le în cetate.â€
După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.
Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânţa mea și sămânţa ta!’†David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.