După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua:
„Ia doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie.
Dă-le porunca următoare: ‘LuaÅ£i de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoÅ£ii, douăsprezece pietre, pe care să le duceÅ£i cu voi È™i să le puneÅ£i în locul unde veÅ£i petrece noaptea aceasta.’â€
Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie,
și le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel,
pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’,
să le spuneÅ£i: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, È™i pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.â€
Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte.
Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi.
Preoţii care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă.
După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoţii au trecut înaintea poporului.
Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminţia lui Manase au trecut înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise.
Aproape patruzeci de mii de bărbaţi pregătiţi de război au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului.
În ziua aceea, Domnul a înălţat pe Iosua înaintea întregului Israel și s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui.
Domnul a zis lui Iosua:
„PorunceÈ™te preoÅ£ilor care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan.â€
Și Iosua a poruncit preoÅ£ilor: „IeÈ™iÅ£i din Iordan.â€
Când au ieșit preoţii care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui.
Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului.
Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan.
El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinţii lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’
să învăţaţi pe copiii voștri și să le spuneţi: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’
Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut,
pentru ca toate popoarele pământului să È™tie că mâna Domnului este puternică È™i să vă temeÅ£i totdeauna de Domnul Dumnezeul vostru.â€