But the God of all grace, who hath called us unto his eternal glory by Christ Jesus, after that ye have suffered a while, make you perfect, stablish, strengthen, settle you.
Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost
È™i voi puneÅ£i ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare È™i-i ziceÅ£i: „Tu È™ezi în locul acesta bun!†și apoi ziceÅ£i săracului: „Tu stai acolo în picioare!†sau: „Șezi jos la picioarele mele!â€,
nu faceţi voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă și moștenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
Și voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?
Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
Dacă împliniÅ£i Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeÈ™ti pe aproapele tău ca pe tine însuÅ£iâ€, bine faceÅ£i.
Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat și sunteţi osândiţi de Lege ca niște călcători de lege.
Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești†a zis și: „Să nu ucizi.†Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
Să vorbiţi și să lucraţi ca niște oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei:
căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.
Fraţii mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiţi de hrana de toate zilele
și unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă și săturaţi-vă!†fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
Tot așa și credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, și eu am faptele.†Arată-mi credinţa ta fără fapte și eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!
Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârșită.
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, È™i i s-a socotit ca neprihănire†și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeuâ€.
Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credinţă.
Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credinţa fără fapte este moartă.