În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate.
El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciţi, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune.
Și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului.
Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
Tot aÈ™a È™i Hristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eÈ™ti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.â€
Și, cum zice iarăși într-alt loc: „Tu eÈ™ti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.â€
El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,
măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Și, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice,
căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedecâ€.
Asupra celor de mai sus, avem multe de zis și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăși trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Și oricine nu se hrănește decât cu lapte nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele și răul.