De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena
și v-am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri, căci știţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.
Și când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a și întâmplat, cum bine știţi.
Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă știri despre credinţa voastră de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala noastră să fi fost degeaba.
Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi și ne-a adus vești bune despre credinţa și dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi și că doriţi să ne vedeţi, cum dorim și noi să vă vedem pe voi.
De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările și necazurile noastre, am fost mângâiaţi cu privire la voi prin credinţa voastră.
Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
Cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru?
Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa și să putem împlini ce mai lipsește credinţei voastre.
Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
Domnul să vă facă să creșteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii și faţă de toţi, cum facem și noi înșine pentru voi,
ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.