Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii:
Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.
Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtași aceluiași har.
Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.
Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștinţă și orice pricepere,
ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi și să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos,
plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.
Vreau să știţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toţi știu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos.
Și cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.
Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alţii, din bunăvoinţă.
Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.
Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.
Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.
Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig.
Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg.
Sunt strâns din două părţi: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine,
dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.
Și sunt încredinţat și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea și bucuria credinţei voastre,
pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos.
Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în același duh și că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei,
fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu.
Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să și pătimiţi pentru El
și să și duceţi, cum și faceţi, aceeași luptă pe care aţi văzut-o la mine și pe care auziţi că o duc și acum.