Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăţi mari și întărite până la cer,
pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’
Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul.
Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta.
Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.
Să știi dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpăţânat.
Adu-ţi aminte și nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustie. Din ziua când ai ieșit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!
La Horeb, atâta aţi aţâţat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească.
Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine și fără să beau apă,
și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.
După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.
Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.’
Domnul mi-a zis: ‘Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpăţânat.
Lasă-mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta.’
M-am întors și m-am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele.
M-am uitat, și iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul.
Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri.
M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopţi, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi.
Căci mă îngrozisem la vederea mâniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta.
Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el.
Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.
Apoi, la Tabeera, la Masa și la Chibrot-Hataava, voi iarăși aţi aţâţat mânia Domnului.
Și când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiţi-vă și luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!’ voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-aţi avut credinţă în El și n-aţi ascultat glasul Lui.
V-aţi tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc.
M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopţi m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
M-am rugat Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică.
Adu-ţi aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui,
ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.»
Totuși ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu braţul Tău cel întins.’