Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.
Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!
Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel?! Popor nechibzuit și fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ţi-a dat fiinţă?
Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăţa, Pe bătrânii tăi, și îţi vor spune.
Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,
Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
Ca vulturul care își scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui,
Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
L-a suit pe înălţimile ţării, Și Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
Untul de la vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a ţapilor, Cu grăsimea grâului, Și ai băut vinul, sângele strugurelui.
Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lăţit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,
L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voștri.
Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și fiicele Lui.
El a zis: ‘Îmi voi ascunde Faţa de ei Și voi vedea care le va fi sfârșitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt niște copii necredincioși.
Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerţi. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
Căci focul mâniei Mele s-a aprins Și va arde până în fundul Locuinţei morţilor, Va nimici pământul și roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
Vor fi topiţi de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Și otrava șerpilor.
Afară vor pieri de sabie Și înăuntru vor pieri de groază: Și tânărul, și fata, Și copilul de ţâţă, ca și bătrânul.
Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi șterge pomenirea dintre oameni!
Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească Și să zică: «Mâna noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simţ Și nu-i pricepere în ei.
Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
Cum ar urmări unul singur o mie din ei Și cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privinţă.
Ci viţa lor este din sadul Sodomei Și din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;
Vinul lor este venin de șerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’
Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Și că nu mai este nici rob, nici slobod.
El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,
Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Și să vă ocrotească!
Să știţi dar că Eu sunt Dumnezeu Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
Căci Îmi ridic mâna spre cer Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele Și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
Sabia Mea le va înghiţi carnea Și-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor uciși și prinși, Din capetele fruntașilor vrăjmașului.»’
Neamuri, cântaÅ£i laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Și face ispășire pentru Å£ara Lui, pentru poporul Lui.â€
Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaÅ£a voastră È™i prin aceasta vă veÅ£i lungi zilele în Å£ara pe care o veÅ£i lua în stăpânire după ce veÅ£i trece Iordanul.â€
În aceeași zi, Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, și privește ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, și nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
Tu vei vedea doar de departe Å£ara dinaintea ta, dar nu vei intra în Å£ara pe care o dau copiilor lui Israel.â€