Warning: session_start(): open(/var/cpanel/php/sessions/ea-php55/sess_baf42f8b9671c5da55966e244f016a92, O_RDWR) failed: No such file or directory (2) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 3
Warning: session_start(): Failed to read session data: files (path: /var/cpanel/php/sessions/ea-php55) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 3
Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/netbibleall/public_html/functions.php:3) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 99 BibleAll | Biblia Cornilescu Română | Deuteronomul | 1
Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot și Di-Zahab.
(De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.)
În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei.
Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis:
„Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: ‘Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
Întoarceţi-vă și plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi și luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminţei lor după ei.’
În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur.
Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, și azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
Domnul Dumnezeul părinţilor voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre?
Luaţi din seminţiile voastre niște bărbaţi înţelepţi, pricepuţi și cunoscuţi și-i voi pune în fruntea voastră.’
Voi mi-aţi răspuns și aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’
Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi și cunoscuţi, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voștri și să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.’
Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
Am plecat din Horeb și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea.
Și eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme și nu te înspăimânta.’
Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine și aţi zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăţilor în care vom ajunge.’
Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
Ei au plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit ţara.
Au luat în mâini din roadele ţării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună ţară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’
Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea și v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
Aţi cârtit în corturile voastre și aţi zis: ‘Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor și să ne nimicească.
Unde să ne suim? Fraţii noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de-ai lui Anac.»’
Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi și nu vă fie frică de ei.
Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’
Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.
Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru,
care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, și ziua într-un nor.
Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat zicând:
‘Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voștri,
afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și ţara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’
Domnul S-a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea.
Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
Și pruncii voștri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni.
Dar voi, întoarceţi-vă și plecaţi în pustie, înspre Marea Roșie.’
Voi aţi răspuns și mi-aţi zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-aţi încins fiecare armele și v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiţi și nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmașii voștri.»’
Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-aţi suit semeţi pe munte.
Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma.
La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi.
Și așa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.