Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi.
Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către macedoneni și le spun că Ahaia este gata de acum un an. Și râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.
Am trimis totuși pe fraţi, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.
Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine și nu vă vor găsi gata, n-aș vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de rușine în încrederea aceasta.
De aceea, am socotit de trebuinţă să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi și să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie.
Să știţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeÈ™te Dumnezeuâ€.
Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
după cum este scris: „A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.â€
„Cel ce dă sămânţă semănătorului și pâine pentru hrană†vă va da și vă va înmulţi și vouă sămânţa de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre.
În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.
Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este și o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.
Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos și pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei și faţă de toţi
și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!