Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca niște slujitori ai lui Hristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.
Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
Căci n-am nimic împotriva mea, totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.
De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu.
Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca, prin noi înșine, să învăţaţi să nu treceţi peste ce „este scris” și niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.
Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?
O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunși bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Și măcar de aţi împărăţi cu adevărat, ca să putem împărăţi și noi împreună cu voi!
Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osândiţi la moarte, fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.
Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puși în cinste; noi, dispreţuiţi!
Până în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,
ne ostenim și lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm;
când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.
Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii preaiubiţi ai mei.
Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuși n-aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.
De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.
Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos și de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
Unii s-au îngâmfat și și-au închipuit că n-am să mai vin la voi.
Dar, dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat.
Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.
Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeţii?