Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit.
Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur.
Și învăţătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere,
pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.
Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit È™i la inima omului nu s-au suit, aÈ™a sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.â€
Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.
Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.
Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni.
Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?†Noi însă avem gândul lui Hristos.