Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
și prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
V-am învăţat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,
că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi,
și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.
Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa aţi crezut.
Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credinţa voastră.
Ba încă noi suntem descoperiţi și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.
Și dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre
și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morţilor.
Și după cum toţi mor în Adam, tot așa, toţi vor învia în Hristos,
dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere.
Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmașii sub picioarele Sale.
Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.
Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”.
Nu vă înșelaţi: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”
Veniţi-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.
Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Și cu ce trup se vor întoarce?”
Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi.
Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.
Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești.
Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
Așa este și învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire;
este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputinţă și înviază în putere.
Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.
Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc.
Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăţia lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbaţi.
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
Boldul morţii este păcatul și puterea păcatului este Legea.
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci știţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.