Warning: session_start(): open(/var/cpanel/php/sessions/ea-php55/sess_77a35af30af69f9eb228cc94e61e7840, O_RDWR) failed: No such file or directory (2) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 3
Warning: session_start(): Failed to read session data: files (path: /var/cpanel/php/sessions/ea-php55) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 3
Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/netbibleall/public_html/functions.php:3) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 99 BibleAll | Biblia Cornilescu Română | Romani | 4
Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?
Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, È™i aceasta i s-a socotit ca neprihănire.â€
Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat;
pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.
„Fericeâ€, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate È™i ale căror păcate sunt acoperite!
Ferice de omul căruia nu-i Å£ine Domnul în seamă păcatul!â€
Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaÅ£i împrejur sau È™i pentru cei netăiaÅ£i împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinÅ£a „i-a fost socotită ca neprihănireâ€.
Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta
și pentru ca să fie și tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar și calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.
Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică și făgăduinţa este nimicită,
pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, și pentru ca făgăduinţa să fie chezășuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.†El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut È™i astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „AÈ™a va fi sămânÅ£a ta.â€
Și, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
deplin încredinţat că El ce făgăduiește poate să și împlinească.
De aceea, credinÅ£a aceasta „i-a fost socotită ca neprihănireâ€.
Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănireâ€,
ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.