Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.
Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Sau dispreţuiești tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Și anume va da viaţa veșnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea și nemurirea,
și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.
Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
Slavă, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.
Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.
Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege,
și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.
Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Tu, care te numești iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învăţat de Lege;
tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinţei depline și al adevărului;
tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi?
Tu, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuiești templele?
Tu, care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.
Tăierea împrejur, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
Dacă deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur?
Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.
Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.