Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine.
Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.
Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.”
Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveţi aceleași simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus,
pentru ca toţi împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
Așadar primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu și să întărească făgăduinţele date părinţilor
și ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri și voi cânta Numelui Tău.”
Este zis iarăși: „Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui.”
Și iarăși: „Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.”
Tot astfel, și Isaia zice: „Din Iese va ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, și neamurile vor nădăjdui în El.”
Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!
În ce vă privește pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștinţă și, astfel, sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
Totuși, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu,
ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.
Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,
fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște.”
Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi.
Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri și fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, și să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
Acum, mă duc la Ierusalim să duc niște ajutoare sfinţilor.
Căci cei din Macedonia și Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.
Negreșit, au avut bunătatea, dar era și o datorie faţă de ei, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovnicești, este de datoria lor să-i ajute și ele cu bunurile lor pământești.
După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta și le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania și voi trece pe la voi.
Știu că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea și pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi;
și astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu și să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.