But the God of all grace, who hath called us unto his eternal glory by Christ Jesus, after that ye have suffered a while, make you perfect, stablish, strengthen, settle you.
Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?†Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știţi ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur È™i caută să-mi ia viaÅ£a?â€
Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat È™apte mii de bărbaÅ£i, care nu È™i-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.â€
Tot așa, și în vremea de faţă, este o rămășiţă datorită unei alegeri prin har.
Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi,
după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă È™i urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.â€
Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire.
Să li se întunece ochii ca să nu vadă È™i spinarea să le-o Å£ii mereu gârbovită.â€
Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?†Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume și paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
și caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei.
Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.
Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,
nu te făli faţă de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.â€
Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, și tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!
Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruţa nici pe tine.
Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut și bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu.
Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.
Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?
Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu știţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al neamurilor.
Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi È™terge păcatele.â€
În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiţi din pricina părinţilor lor.
Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută.
După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare.
Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii și știinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui și cât de neînţelese sunt căile Lui!
Și în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?â€
Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.