În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.
Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi șapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt și înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune È™i în propovăduirea Cuvântului.â€
Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credinţă și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei.
Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim și o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod.
Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan,
dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii și Duhului cu care vorbea el.
Atunci au pus la cale pe niÈ™te oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise È™i împotriva lui Dumnezeu.â€
Au întărâtat norodul, pe bătrâni și pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el și l-au dus în sobor.
Au scos niște martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaș sfânt și împotriva Legii.
ÃŽn adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locaÈ™ul acesta È™i va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.â€
Toţi cei ce ședeau în sobor s-au uitat ţintă la Ștefan, și faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.