Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira,
și a oprit o parte din preţ cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor.
Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din preţul moșioarei?
Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.
Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat.
Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase.
Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.”
Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.
O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon
și niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare.
Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi și femei, se mărea tot mai mult,
până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiţi de duhuri necurate: și toţi se vindecau.
Însă marele preot și toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă,
au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temniţa de obște.
Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniţei, noaptea, i-a scos afară și le-a zis:
„Duceţi-vă, staţi în Templu și vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.”
Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu și au început să înveţe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniţă să aducă pe apostoli.
Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors și au spus astfel:
„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.”
Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări.
Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu și învaţă pe norod.”
Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod.
După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel:
„Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Și voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră și căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om.”
Petru și apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
Dumnezeul părinţilor noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.
Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa și iertarea păcatelor.
Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare.
Dar un fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.
Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, și toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi și nimiciţi.
După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.
Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceștia și lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”
Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul.
Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.
Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să înveţe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.