Warning: session_start(): open(/var/cpanel/php/sessions/ea-php55/sess_637904b2482b0f2d6ce8d402c9b8cc21, O_RDWR) failed: No such file or directory (2) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 3
Warning: session_start(): Failed to read session data: files (path: /var/cpanel/php/sessions/ea-php55) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 3
Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/netbibleall/public_html/functions.php:3) in /home/netbibleall/public_html/functions.php on line 99 BibleAll | Biblia Cornilescu Română | Faptele Apostolilor | 4
Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoţii, căpitanul Templului și saducheii,
foarte necăjiţi că învăţau pe norod și vesteau în Isus învierea din morţi.
Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase.
Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaţilor credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii.
A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,
cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
Au pus pe Petru È™i pe Ioan în mijlocul lor È™i i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aÅ£i făcut voi lucrul acesta?â€
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel!
Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebaţi cum a fost vindecat,
s-o știţi toţi și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
El este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’.
ÃŽn nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiÅ£i.â€
Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus.
Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei
și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.
Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm È™i să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.â€
Și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu,
căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut È™i am auzit.â€
I-au ameninţat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina norodului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă și bătrânii.
Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!
Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ‘Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte?
Împăraţii pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.’
În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile și cu noroadele lui Israel,
ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău.
Și acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala
È™i întinde-Å¢i mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni È™i semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.â€
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște.
Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toţi.
Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute
și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
Iosif, numit de apostoli È™i Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâieriiâ€, un levit, de neam din Cipru,
a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.