„FraÅ£ilor È™i părinÅ£ilor, ascultaÅ£i acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!â€
Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ţinut și mai multă liniște. Și Pavel a zis:
„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi și voi toţi azi.
Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniţă bărbaţi și femei:
marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’
‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’
Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.’
Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc.
Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.
El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el.
El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinţilor noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui;
căci Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.
Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’
Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească
și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’
Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniţă și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine
și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi și păzeam hainele celor ce-l omorau.’
Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’â€
Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci È™i-au ridicat glasul È™i au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!â€
Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.
Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaÈ™ului care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateÅ£i pe un roman care nu este osândit?â€
La auzul acestor cuvinte, sutaÈ™ul s-a dus să dea de È™tire căpitanului È™i a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.â€
Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eÈ™ti roman?†„Daâ€, i-a răspuns el.
Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.†„Și euâ€, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.â€
Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.