Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.
Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morţi. „Și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”
Unii din ei și o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila.
Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason și căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă afară, la norod.
Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii și strigau: „Oamenii aceștia care au răscolit lumea au venit și aici,
și Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului și spun că este un alt Împărat: Isus.”
Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul și pe dregătorii cetăţii,
care au dat drumul lui Iason și celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.
Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.
Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa.
Mulţi dintre ei și din femeile cu vază ale grecilor și mulţi bărbaţi au crezut.
Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure și să aţâţe noroadele.
Atunci, fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila și Timotei au rămas în Bereea.
Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila și lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.”
Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag și au zis: „Putem să știm care este această învăţătură nouă pe care o vestești tu?
Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta.”
Căci toţi atenienii și străinii care stăteau în Atena nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioși.
Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoașteţi, aceea vă vestesc eu.
Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini.
El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea și toate lucrurile.
El a făcut ca toţi oamenii, ieșiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinţei lor,
ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
Căci în El avem viaţa, mișcarea și fiinţa, după cum au zis și unii din poeţii voștri: ‘Suntem din neamul Lui…’
Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusinţa omului.
Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neștiinţă și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,
pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”
Când au auzit ei de învierea morţilor, unii își băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor.
Totuși unii au trecut de partea lui și au crezut; între aceștia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alţii împreună cu ei.