Câţiva oameni veniÅ£i din Iudeea învăţau pe fraÅ£i È™i ziceau: „Dacă nu sunteÅ£i tăiaÅ£i împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteÅ£i fi mântuiÅ£i.â€
Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și fraţii au hotărât ca Pavel și Barnaba și câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
După ce au fost petrecuţi de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraţilor, știţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.
N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.
Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu și puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noștri, nici noi nu l-am putut purta?
Ci credem că noi, ca È™i ei, suntem mântuiÅ£i prin harul Domnului Isus.â€
Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
‘După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălţa din nou,
pentru ca rămășiţa de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,
zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.
De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.
Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.â€
Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii1 și fraţii: către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!
Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur și să păziţi Legea,
noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noștri Barnaba și Pavel,
oamenii aceștia care și-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri.
Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
adică să vă feriÅ£i de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate È™i de curvie, lucruri de care, dacă vă veÅ£i păzi, va fi bine de voi. FiÅ£i sănătoÈ™i.â€
Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe fraţi și i-au întărit cu multe cuvinte.
După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.
Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învăţau pe norod și propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.
După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem È™i să mergem pe la fraÅ£ii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.â€
Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoţise în lucrarea lor.
Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.
Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.
El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile.