But the Comforter, which is the Holy Ghost, whom the Father will send in my name, he shall teach you all things, and bring all things to your remembrance, whatsoever I have said unto you.
Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El
și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci,
Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului.
O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o.
O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”
Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înţeleagă.”
Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiţi.
Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogăţiile și plăcerile vieţii acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere.
Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare.
Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină.
Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.”
Mama și fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului.
Cineva I-a spus: „Mama Ta și fraţii Tăi stau afară și vor să Te vadă.”
Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”
Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat.
Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie.
Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște.
Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?”
Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
Când a ieșit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.”
Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii.
Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.
Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc.
Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat.
Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate.
Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate minţile; și i-a apucat frica.
Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors.
Omul din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis:
„Întoarce-te acasă și povestește tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl așteptau.
Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă;
pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
Și era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.
Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ”
Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieșit din Mine o putere.”
Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât.
Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.”
Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.”
Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei.
Toţi plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.”
Ei își băteau joc de El, căci știau că murise.
Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!”
Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.