După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
Un sutaș avea un rob la care ţinea foarte mult și care era bolnav pe moarte.
Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine,
căci iubeÈ™te neamul nostru È™i el ne-a zidit sinagoga.â€
Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.
Căci È™i eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaÈ™i. Și zic unuia: ‘Du-te!’ È™i se duce; altuia: ‘Vino!’ È™i vine; È™i robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ È™i-l face.â€
Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaÈ™, S-a întors spre norodul care mergea după El È™i a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.â€
Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.
Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea È™i i-a zis: „Nu plânge!â€
Apoi, S-a apropiat È™i S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!â€
Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
ToÅ£i au fost cuprinÈ™i de frică, slăveau pe Dumnezeu È™i ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; È™i Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.â€
Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.
Ucenicii lui Ioan au dat de știre învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi È™i i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eÈ™ti Acela care are să vină sau să aÈ™teptăm pe altul?â€
AceÈ™tia, când s-au înfăţiÈ™at înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eÈ™ti Acela care are să vină sau să aÈ™teptăm pe altul?’â€
Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea.
Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.â€
După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieșit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
Atunci ce aţi ieșit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.
Atunci ce aţi ieșit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc.
El este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’
Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
dar fariseii și învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?
Seamănă cu niște copii care stau în piaţă și strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, și n-aţi jucat; v-am cântat de jale, și n-aţi plâns.’
În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceţi: ‘Are drac.’
A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.’
TotuÈ™i ÃŽnÅ£elepciunea a fost găsită dreaptă de toÅ£i copiii ei.â€
Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă.
Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor
și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.
Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise È™i-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar È™ti cine È™i ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.â€
Isus a luat cuvântul È™i i-a zis: „Simone, am să-Å£i spun ceva.†„Spune, ÃŽnvăţătoruleâ€, I-a răspuns el.
„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci.
Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?â€
Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.†Isus i-a zis: „Drept ai judecat.â€
Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei.
Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puÅ£in iubeÈ™te puÅ£in.â€
Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!â€
Cei ce È™edeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar È™i păcatele?â€
Dar Isus a zis femeii: „CredinÅ£a ta te-a mântuit; du-te în pace.â€