Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie,
unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.”
Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”
Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului,
și I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea și slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc.
Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.’”
Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’;
și ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.’”
Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.’”
După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea și I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
El învăţa pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toţi.
A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească
și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi
și să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”
Și toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ și Îmi veţi zice: ‘Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.’”
„Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.
Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni și când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel,
și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
Și mulţi leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, și totuși niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.”
Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo.
S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, și acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat și care a strigat cu glas tare:
„Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.”
Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși afară din omul acesta!” Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
Toţi au fost cuprinși de spaimă și ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!”
Și I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari și L-au rugat pentru ea.
El S-a plecat spre ea, a certat frigurile și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată și a început să le slujească.
La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca.
Din mulţi ieșeau și draci, care strigau și ziceau: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul.
Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile și au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu și în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”