În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă și au adus miresmele pe care le pregătiseră.
Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus.
Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
Îngrozite, femeile și-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoÈ™ilor, să fie răstignit È™i a treia zi să învieze.â€
Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalţi.
Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele.
Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau.
Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,
și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.
Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?†Și ei s-au oprit, uitându-se triști.
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eÈ™ti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu È™tii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?â€
„Ce?â€, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte È™i în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu È™i înaintea întregului norod.
Cum preoţii cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit?
Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt È™i au găsit aÈ™a cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.â€
Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri È™i să intre în slava Sa?â€
Și a început de la Moise și de la toţi prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
Dar ei au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.†Și a intrat să rămână cu ei.
Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.
Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum È™i ne deschidea Scripturile?â€
S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc
È™i zicând: „A înviat Domnul cu adevărat È™i S-a arătat lui Simon.â€
Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Pe când vorbeau ei astfel, ÃŽnsuÈ™i Isus a stat în mijlocul lor È™i le-a zis: „Pace vouă!â€
Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.
Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
UitaÅ£i-vă la mâinile È™i picioarele Mele, Eu sunt; pipăiÅ£i-Mă È™i vedeÅ£i: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeÅ£i că am Eu.â€
(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)
Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau È™i se mirau, El le-a zis: „AveÅ£i aici ceva de mâncare?â€
I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.
El le-a luat și a mâncat înaintea lor.
Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci È™i în Psalmi.â€
Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morţi.
Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
Și iată că voi trimite peste voi făgăduinÅ£a Tatălui Meu, dar rămâneÅ£i în cetate până veÅ£i fi îmbrăcaÅ£i cu putere de sus.â€
El i-a dus până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.
Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei și a fost înălţat la cer.
După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Și tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.