For I will restore health unto thee, and I will heal thee of thy wounds, saith the LORD; because they called thee an Outcast, saying, This is Zion, whom no man seeketh after.
Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’
Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”
Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește faţă de ei?
Vă spun căle va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniţi și dispreţuiau pe ceilalţi.
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.
Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.
Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit și oricine se smerește va fi înălţat.”
I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?”
„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’”
„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”
Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veșnică.”
Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și totce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa
și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
Și Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.