Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!
Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuţi să păcătuiască.
Luaţi seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!
Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.”
Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credinţa!”
Și Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muștar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare’, și v-ar asculta.
Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată și șezi la masă’?
Nu-i va zice mai degrabă: ‘Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu’?
Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
Tot așa și voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”
Isus mergea spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea.
Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe,
și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă și arătaţi-vă preoţilor!” Și pe când se duceau, au fost curăţiţi.
Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulţumit. Era samaritean.
Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?”
Apoi i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”
Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile.
Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
Și a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, și n-o veţi vedea.
Vi se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa.
Dar, mai întâi, trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.
Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:
mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toţi.
Ces-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,
dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toţi.
Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.
În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
Oricine va căuta să-și scape viaţa o va pierde și oricine o va pierde o va găsi.
Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat;
două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată.
Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.”
Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.”