Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?†Și găseau o pricină de poticnire în El.
Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este dispreÅ£uit decât în patria Lui, între rudele Lui È™i în casa Lui.â€
N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câţiva bolnavi și i-a vindecat.
Și se mira de necredinţa lor.
Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.
Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;
să se încalţe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine.
Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi È™i nu vă vor asculta, să plecaÅ£i de acolo È™i să scuturaÅ£iîndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uÈ™or pentru pământul Sodomei È™i Gomorei decât pentru cetatea aceea.â€
Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăinţa.
Scoteau mulţi draci și ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi și-i vindecau.
ÃŽmpăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, È™i a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morÅ£i, È™i de aceea lucrează aceste puteri prin el.â€
AlÅ£ii ziceau: „Este Ilie.†Iar alÅ£ii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.â€
Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morÅ£i.â€
Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.
Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-Å£i este îngăduit să Å£ii pe nevasta fratelui tău!â€
Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea,
căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere.
Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii.
Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat È™i a plăcut lui Irod È™i oaspeÅ£ilor lui. ÃŽmpăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, È™i-Å£i voi da.â€
Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie È™i jumătate din împărăţia mea.â€
Fata a ieÈ™it afară È™i a zis mamei sale: „Ce să cer?†Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.â€
Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat È™i i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.â€
Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.
A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale.
Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învăţaseră pe oameni.
Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniţi-vă puţin.†Căci erau mulţi care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce.
Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.
Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a început să-i înveţe multe lucruri.
Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite.
Dă-le drumul să se ducă în cătunele È™i satele de primprejur ca să-È™i cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.â€
„DaÅ£i-le voi să mănânceâ€, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei È™i să le dăm să mănânce?â€
Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveÅ£i? DuceÅ£i-vă de vedeÅ£i.†S-au dus de au văzut câte pâini au È™i au răspuns: „Cinci È™i doi peÈ™ti.â€
Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci.
El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărţit la toţi.
Au mâncat toţi și s-au săturat;
și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești.
Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.
Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.
Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au ţipat,
pentru că toÅ£i L-au văzut È™i s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei È™i le-a zis: „ÎndrăzniÅ£i, Eu sunt, nu vă temeÅ£i!â€
Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiţi și înmărmuriţi,
căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului și au tras la mal.
Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El.
Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi în pieţe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.