Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
Omul acesta își avea locuinţa în morminte și nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli.
Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munţi, ţipând și tăindu-se cu pietre.
Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
È™i a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieÈ™ti!â€
Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieÈ™i din omul acesta!â€
„Care-Å£i este numele?â€, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulÅ£i.â€
Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
Și dracii L-au rugat È™i au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.â€
Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare.
Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.
Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat.
Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii.
Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi È™i povesteÈ™te-le tot ce Å£i-a făcut Domnul È™i cum a avut milă de tine.â€
El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toţi se minunau.
După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui
È™i I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „FetiÅ£a mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Å¢i pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă È™i să trăiască.â€
Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.
Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea și nu simţise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău.
A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime și s-a atins de haina Lui.
Căci își zicea ea: „Dacă aÈ™ putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.â€
Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
Isus a cunoscut îndată că o putere ieÈ™ise din El È™i, întorcându-Se spre mulÅ£ime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?â€
Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulÅ£imea Te îmbulzeÈ™te È™i mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’â€
El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul.
Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinÅ£a ta te-a mântuit; du-te în pace È™i fii tămăduită de boala ta.â€
Pe când vorbea El încă, iată că vin niÈ™te oameni de la fruntaÈ™ul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe ÃŽnvăţătorul?â€
Dar Isus, fără să Å£ină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaÈ™ului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!â€
Și n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.
A intrat înăuntru È™i le-a zis: „Pentru ce faceÅ£i atâta zarvă È™i pentru ce plângeÅ£i? Copila n-a murit, ci doarme.â€
Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.
A apucat-o de mână È™i i-a zis: „Talita cumiâ€, care, tălmăcit, înseamnă: „FetiÅ£o, scoală-te, îţi zic!â€
Îndată, fetiţa s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiţei.