După două zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare.
Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea.
Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine,
căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi și le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.
Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus.
Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paștele?”
El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el.
Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’
Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiţi pentru noi.”
Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”
Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”
„Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid.
Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”
Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”
Apoi a luat un pahar și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toţi din el.
Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor.
Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.’
Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
Și Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toţi ceilalţi au spus același lucru.
S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeţi aici până Mă voi ruga.”
A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare.
El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici și vegheaţi!”
Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
El zicea: „Ava– adică ‘Tată’ –, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”
Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
Vegheaţi și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte.
Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă.
În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.
Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoţii cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni.
Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi și să-L duceţi sub pază.”
Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învăţătorule!” Și L-a sărutat mult.
Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins.
Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea.
Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aţi ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
În toate zilele am fost la voi și învăţam pe oameni în Templu, și nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.”
Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit.
După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el,
dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.
Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii.
Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului.
Preoţii cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna.
Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis:
„Noi L-am auzit zicând: ‘Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.’”
Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
Atunci, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?”
Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”
„Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și veţi vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.”
Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.
Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme.
Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!”
El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul.
Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”
Și el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.”
Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!”
Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.