Isus a plecat de acolo și a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să-i înveţe.
Au venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta.
Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?â€
„Moiseâ€, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărÅ£ire È™i s-o lase.â€
Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa.
Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.â€
În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus.
El le-a zis: „Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește faţă de ea
È™i dacă o nevastă își lasă bărbatul È™i ia pe altul de bărbat preacurveÈ™te.â€
I-au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
Adevărat vă spun că oricine nu va primi ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu ca un copilaÈ™ cu niciun chip nu va intra în ea!â€
Apoi i-a luat în braţe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui È™i L-a întrebat: „Bunule ÃŽnvăţător, ce să fac ca să moÈ™tenesc viaÅ£a veÈ™nică?â€
„Pentru ce Mă numeÈ™ti bun?â€, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.
CunoÈ™ti poruncile: ‘Să nu preacurveÈ™ti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înÈ™eli; să cinsteÈ™ti pe tatăl tău È™i pe mama ta.’â€
El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereÅ£ea mea.â€
Isus S-a uitat Å£intă la el, l-a iubit È™i i-a zis: „Îţi lipseÈ™te un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, È™i vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-Å£i crucea È™i urmează-Mă.â€
Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.
Isus S-a uitat împrejurul Lui È™i a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuÅ£ii!â€
Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu!â€
Ucenicii au rămas È™i mai uimiÅ£i È™i au zis unii către alÅ£ii: „Cine poate atunci să fie mântuit?â€
Isus S-a uitat Å£intă la ei È™i le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.â€
Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul È™i Te-am urmat.â€
Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie
și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veșnică.
MulÅ£i din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, È™i mulÅ£i din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.â€
Ei erau pe drum și se suiau la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi și mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
„Iatăâ€, a zis El, „ne suim la Ierusalim, È™i Fiul omului va fi dat în mâinile preoÅ£ilor celor mai de seamă È™i cărturarilor. Ei ÃŽl vor osândi la moarte È™i-L vor da în mâinile neamurilor,
care își vor bate joc de El, ÃŽl vor bate cu nuiele, ÃŽl vor scuipa È™i-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.â€
Fiii lui Zebedei, Iacov È™i Ioan, au venit la Isus È™i I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Å¢i vom cere.â€
El le-a zis: „Ce voiÅ£i să vă fac?â€
„Dă-neâ€, I-au zis ei, „să È™edem unul la dreapta Ta È™i altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.â€
Isus le-a răspuns: „Nu È™tiÅ£i ce cereÅ£i. PuteÅ£i voi să beÅ£i paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiÅ£i botezaÅ£i cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?â€
„Putemâ€, au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veÅ£i bea È™i cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veÅ£i fi botezaÅ£i,
dar cinstea de a È™edea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.â€
Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan.
Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru
și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.
Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească È™i să-Și dea viaÅ£a răscumpărare pentru mulÅ£i!â€
Au ajuns la Ierihon. Și, pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos, lângă drum, și cerea de milă.
El a auzit că trece Isus din Nazaret È™i a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!â€
MulÅ£i îl certau să tacă, dar el È™i mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!â€
Isus S-a oprit È™i a zis: „ChemaÅ£i-l!†Au chemat pe orb È™i i-au zis: „ÎndrăzneÈ™te, scoală-te, căci te cheamă.â€
Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.
Isus a luat cuvântul È™i i-a zis: „Ce vrei să-Å£i fac?†„Rabuniâ€, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.â€
Și Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.†Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.