Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat È™i I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poÅ£i să mă curăţeÈ™ti.â€
Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curăţit!†Îndată a fost curăţită lepra lui.
Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului È™i adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.â€
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga
Isus i-a zis: „Am să vin È™i să-l tămăduiesc.â€
„Doamneâ€, a răspuns sutaÈ™ul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, È™i robul meu va fi tămăduit.
Căci È™i eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaÈ™i È™i zic unuia: ‘Du-te!’ È™i se duce; altuia: ‘Vino!’ È™i vine; È™i robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ È™i-l face.â€
Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă așa de mare.
Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăţia cerurilor.
Iar fiii ÃŽmpărăţiei vor fi aruncaÅ£i în întunericul de afară, unde vor fi plânsul È™i scrâșnirea dinÅ£ilor.â€
Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ţi-se după credinţa ta.†Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri.
S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească.
Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toţi bolnavii,
ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinÅ£ele noastre È™i a purtat bolile noastre.â€
Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte.
Atunci s-a apropiat de El un cărturar È™i I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.â€
Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini È™i păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.â€
Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.â€
Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El.
Și, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.
Ucenicii s-au apropiat de El È™i L-au deÈ™teptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!â€
El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioșilor?†Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
Oamenii aceia se mirau È™i ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până È™i vânturile È™i marea?â€
Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi È™i Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieÈ™ti înainte de vreme?â€
Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau.
Dracii rugau pe Isus È™i ziceau: „Dacă ne scoÅ£i afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.â€
„DuceÅ£i-văâ€, le-a zis El. Ei au ieÈ™it È™i au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare È™i a pierit în ape.
Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciţii.
Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.