În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii.
El zicea: „PocăiÅ£i-vă, căci ÃŽmpărăţia cerurilor este aproape.â€
Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘PregătiÅ£i calea Domnului, neteziÅ£i-I cărările.’â€
Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el;
și, mărturisindu-și păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
Dar când a văzut pe mulţi din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
Și să nu credeţi că puteţi zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.
Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.
Acela ÃŽÈ™i are lopata în mână, ÃŽÈ™i va curăţi cu desăvârÈ™ire aria È™i ÃŽÈ™i va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.â€
Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
Dar Ioan căuta să-l oprească. „Euâ€, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, È™i Tu vii la mine?â€
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.†Atunci, Ioan L-a lăsat.
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El.
Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care ÃŽmi găsesc plăcerea.â€