Likewise the Spirit also helpeth our infirmities: for we know not what we should pray for as we ought: but the Spirit itself maketh intercession for us with groanings which cannot be uttered.
Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineaţă să-și tocmească lucrători la vie.
S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie.
A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus.
A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel.
Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă și le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’
Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veţi primi ce va fi cu dreptul.’
Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’
Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu.
Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare.
După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’
Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
Ia-ţi ce ţi se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ţie.
Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’
Tot aÈ™a, cei din urmă vor fi cei dintâi, È™i cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulÅ£i sunt chemaÅ£i, dar puÅ£ini sunt aleÈ™i.â€
Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis:
„Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte
È™i-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată È™i să-L răstignească, dar a treia zi va învia.â€
Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
El a întrebat-o: „Ce vrei?†„PorunceÈ™teâ€, I-a zis ea, „ca, în ÃŽmpărăţia Ta, aceÈ™ti doi fii ai mei să È™adă unul la dreapta È™i altul la stânga Ta.â€
Drept răspuns, Isus a zis: „Nu È™tiÅ£i ce cereÅ£i. PuteÅ£i voi să beÅ£i paharul pe care am să-l beau Eu È™i să fiÅ£i botezaÅ£i cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?†„Putemâ€, I-au zis ei.
Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veÅ£i bea paharul Meu È™i veÅ£i fi botezaÅ£i cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a È™edea la dreapta È™i la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.â€
Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
Isus i-a chemat și le-a zis: „Știţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească È™i să-Și dea viaÅ£a ca răscumpărare pentru mulÅ£i.â€
Când au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
Și doi orbi È™edeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus È™i au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!â€
Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!â€
Isus S-a oprit, i-a chemat È™i le-a zis: „Ce vreÅ£i să vă fac?â€
„Doamneâ€, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!â€
Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.