În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare.
O mulţime de noroade s-au strâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm.
El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.
Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.
O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.
O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci.
Cine are urechi de auzit să audă.”
Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?”
Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Căci celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.
De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi auzi cu urechile voastre și nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voștri și nu veţi vedea.’
Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.
Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!
Adevărat vă spun că mulţi proroci și oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziţi voi, și nu le-au auzit.
Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului.
Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.
Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,
dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.
Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”
Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat.
Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.
Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’
El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’
‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul împreună cu ea.
Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina și legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa.
Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă,
ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din ţarină.”
El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.
Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea
și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.
Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ţarina aceea.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Și, când găsește un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești.
După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău.
Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.”
„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”
După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
A venit în patria Sa și a început să înveţe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înţelepciunea și minunile acestea?
Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei fraţii Lui?
Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria și în casa Lui.”
Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.