Toată adunarea a ridicat glasul și a început să ţipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea.
Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt.”
Moise și Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.
Și, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele
și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată.
Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta și ne-o va da: este o ţară în care curge lapte și miere.
Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului și nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
Și Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.”
Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
Și vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc.
Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice:
‘Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’
Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
‘Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’
Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
Și Domnul a spus: „Iert, cum ai cerut.
Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot pământul,
atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece ori acum și n-au ascultat glasul Meu,
toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, și anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea.
Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni.
Amaleciţii și canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă și plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie.”
Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:
„Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
Spune-le: ‘Pe viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele!
Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care aţi cârtit împotriva Mea,
nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.
Pe copilașii voștri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.
Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie și vor ispăși astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot așa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veţi ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta și în ea vor muri.’”
Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara,
oamenii aceștia, care înnegriseră ţara, au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năprasnică.
Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare jale.
S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmașii voștri.
Căci amaleciţii și canaaniţii sunt înaintea voastră și veţi cădea uciși de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”
Ei s-au îndărătnicit și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei.
Atunci s-au coborât amaleciţii și canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăţi până la Horma.