Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.
Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, și focul s-a stins.
Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere) , pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?
Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.
Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noÈ™tri nu văd decât mana aceasta.â€
Mana semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul.
Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat
și a zis Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da’?
De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’
Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
Decât să Te porÅ£i aÈ™a cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.â€
Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfăţișeze acolo împreună cu tine.
Eu Mă voi coborî și îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porţi tu singur.
Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă pentru mâine și aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului și aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veţi mânca.
Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
ci o lună întreagă, până vă va ieÈ™i pe nări È™i vă veÅ£i scârbi de ea, pentru că n-aÅ£i ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru È™i pentru că aÅ£i plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieÈ™it noi oare din Egipt?»’â€
Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’
Putem tăia oare atâtea oi È™i atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toÅ£i peÈ™tii mării, ca să le ajungă?â€
Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce Å£i-am spus se va întâmpla sau nu.â€
Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului.
Domnul S-a coborât în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit.
Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.
Un tânăr a alergat È™i a dat de È™tire lui Moise, zicând: „Eldad È™i Medad prorocesc în tabără.â€
Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereÅ£ea lui, a luat cuvântul È™i a zis: „Domnule Moise, opreÈ™te-i.â€
Moise i-a răspuns: „EÈ™ti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci È™i Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!â€
Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.
Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.
În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.
Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei) , pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot și s-a oprit la Haţerot.