„Spune la tot poporul ţării și preoţilor: ‘Când aţi postit și aţi plâns în luna a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
Și când mâncaţi și beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi și beţi?
Nu cunoașteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetăţile lui de primprejur și când și partea de miazăzi și câmpia erau locuite?’”
Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
„Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceţi cu adevărat dreptate și purtaţi-vă cu bunătate și îndurare unul faţă de altul!
Nu asupriţi pe văduvă și pe orfan, nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!’
Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele și și-au astupat urechile ca să n-audă.
Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie.
Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult când au chemat ei”, zice Domnul oștirilor.
„Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; ţara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!”