În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu.
Cei din Betel trimiseseră pe Șareţer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului
È™i să întrebe pe preoÅ£ii din Casa Domnului oÈ™tirilor È™i pe proroci: „Trebuie să plâng È™i în luna a cincea È™i să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?â€
„Spune la tot poporul ţării și preoţilor: ‘Când aţi postit și aţi plâns în luna a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
Și când mâncaţi și beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi și beţi?
Nu cunoaÈ™teÅ£i cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit È™i liniÈ™tit împreună cu cetăţile lui de primprejur È™i când È™i partea de miazăzi È™i câmpia erau locuite?’â€
Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
„Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceţi cu adevărat dreptate și purtaţi-vă cu bunătate și îndurare unul faţă de altul!
Nu asupriţi pe văduvă și pe orfan, nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!’
Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele și și-au astupat urechile ca să n-audă.
Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie.
Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult când au chemat eiâ€, zice Domnul oÈ™tirilor.
„Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoÈ™teau; Å£ara a fost pustiită în urma lor, aÈ™a că nimeni nu mai venea È™i nu mai pleca din ea È™i, dintr-o Å£ară plăcută cum era, au făcut o pustie!â€