Nimicitorul pornește împotriva ta, Ninive; păzește cetăţuia! Ia seama la drum! Întărește-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea!…
Căci Domnul așază iarăși slava lui Iacov și o face iarăși ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jefuit jefuitorii și le-au stricat butucii de vie…
Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă și suliţele se învârtesc.
Duruie carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe, parcă sunt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele…
El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri și se gătesc de apărare…
Porţile de la râuri sunt deschise și palatul se prăbușește!…
S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște turturele și se bat în piept.
Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă… Dar iată-i că fug!… „Staţi! Staţi! Opriţi-vă!…†Dar niciunul nu se întoarce…
Jefuiţi argintul! Jefuiţi aurul! Acolo sunt comori nesfârșite, tot felul de bogăţii, de lucruri scumpe.
Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă și toate feţele au îngălbenit.
Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umblau leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni?
Leul sfâșia cât îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinile de pradă și culcușurile cu ce răpise.
„Iată că am necaz pe tineâ€, zice Domnul oÈ™tirilor. „În fum îţi voi preface carele de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din Å£ară È™i nu se va mai auzi glasul solilor tăi.â€