Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, È™i strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!â€
Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.
Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.
Cârmaciul s-a apropiat de el È™i i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te È™i cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, È™i nu vom pieri!â€
Și au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţi, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!†Au tras la sorţi, și sorţul a căzut pe Iona.
Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai È™i de unde vii? Care îţi este Å£ara È™i din ce popor eÈ™ti?â€
El le-a răspuns: „Sunt evreu È™i mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea È™i uscatul!â€
Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?†Căci oamenii aceia știau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el.
Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?†Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
El le-a răspuns: „LuaÅ£i-mă È™i aruncaÅ£i-mă în mare, È™i marea se va liniÈ™ti faţă de voi! Căci È™tiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!â€
Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
Atunci au strigat către Domnul È™i au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieÅ£ii omului acestuia È™i nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!â€
Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit.
Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruinţe.
Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopţi.