Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de șaizeci de coţi și lat de șase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
Atunci, dregătorii, îngrijitorii și cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii și toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au așezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.
Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!
În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ și să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ și nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.”
De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii și a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câţiva haldeeni s-au apropiat și au pârât pe iudei.
Ei au luat cuvântul și au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăiești veșnic, împărate!
Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ și să se închine chipului de aur
și, după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
Dar sunt niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!”
Atunci, Nebucadneţar, mâniat și plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului.
Nebucadneţar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei și nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?
Acum fiţi gata și, în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ și să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”
Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate.
Și, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”
La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie și și-a schimbat faţa, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.
Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins.
Oamenii aceștia au fost legaţi cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego.
Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.
Atunci, împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!”
El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămaţi, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”
Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiţi afară și veniţi încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.
Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.
Nebucadneţar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
Iată acum porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego va fi făcut bucăţi și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.”
După aceea, împăratul a înălţat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.