Când veţi împărţi ţara ca moștenire prin sorţi, să ridicaţi ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci și cinci de mii de coţi și lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei.
Din bucata aceasta veţi lua pentru Sfântul Locaș cinci sute de coţi în lung și cinci sute de coţi în lat, în patru laturi, și cincizeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur.
Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci și cinci de mii și lată de zece mii pentru Sfântul Locaș, pentru Locul Preasfânt.
Aceasta este partea sfântă din ţară: ea va fi a preoţilor care fac slujba în Sfântul Locaș, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor și acesta va fi un loc sfânt pentru Locașul cel Sfânt.
Leviţilor care slujesc în casă să li se dea în stăpânire un ţinut de douăzeci și cinci de mii de coţi în lung și zece mii în lat, pentru cetăţile în care vor locui, împreună cu douăzeci de odăi.
Să daţi și cetăţii o moșie de cinci mii de coţi în lat și douăzeci și cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru Sfântul Locaș; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.
Pentru domnitor veţi deosebi un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte și ale moșiei cetăţii, de-a lungul părţii sfinte și de-a lungul moșiei cetăţii, la apus de partea de apus și la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit.
Acesta va fi pământul lui, moșia lui în Israel, și domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.»
Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Destul, domnitori ai lui Israel! Încetaţi cu silnicia și răpirile, faceţi judecată și dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu», zice Domnul Dumnezeu.
«Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă și un bat drept.
Efa și batul să aibă aceeași măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer și efa, a zecea parte dintr-un omer; măsura lor se va potrivi după omer.
Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli!
Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a șasea parte dintr-o efă la un omer de grâu și a șasea parte din efă la un omer de orz.
Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.
O oaie dintr-o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel să fie dată ca dar de mâncare, ardere-de-tot și jertfă de mulţumire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispășire», zice Domnul Dumnezeu.
«Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel.
Domnitorul va fi dator să dea arderile-de-tot, darurile de mâncare și jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispășitoare, de darul de mâncare, de arderea-de-tot și de jertfa de mulţumire, ca să se facă ispășire pentru casa lui Israel.»
Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În cea dintâi zi a lunii întâi, vei lua un viţel fără cusur și vei face ispășire pentru Sfântul Locaș.
Preotul va lua din sângele jertfei ispășitoare și va pune pe ușorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului și pe ușorii porţii curţii dinăuntru.
Tot așa vei face și în ziua întâi a lunii a șaptea, în ziua întâi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; și astfel veţi curăţi casa.
În ziua a paisprezecea a lunii întâi, veţi prăznui Paștele. Sărbătoarea va ţine șapte zile, timp în care se vor mânca azimi.
Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el și pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispășire.
În timpul celor șapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere-de-tot Domnului șapte viţei și șapte berbeci fără cusur în fiecare din cele șapte zile și un ţap ca jertfă de ispășire în fiecare zi.
Va adăuga și darul de mâncare: câte o efă de fiecare viţel și o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă.
În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, la sărbătoare, va aduce timp de șapte zile aceleași jertfe de ispășire, aceleași arderi-de-tot și același dar de mâncare împreună cu untdelemnul.»