În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulţimii lui: ‘Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
Iată că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.
Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa și își trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp.
De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră și ramurile i se întindeau de mulţimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari.
Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.
Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crengilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.’
De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălţa vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălţimea lui,
l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit.
Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele ţării și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.
Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui,
ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor, căci toţi sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’
Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘În ziua când s-a coborât în Locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toţi copacii de pe câmp s-au uscat.
De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile când l-am aruncat în Locuinţa morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă și s-au mângâiat în adâncimile pământului toţi copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
S-au coborât și ei cu el în Locuinţa morţilor, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau braţul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.
Cu cine poÅ£i fi asemuit tu în slavă È™i în mărime între copacii Edenului? TotuÈ™i vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului È™i vei fi culcat în mijlocul celor netăiaÅ£i împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciÈ™i de sabie. Iată ce este Faraon È™i toată mulÅ£imea lui’, zice Domnul Dumnezeu.â€