„Fiul omului, spune voievodului Tirului: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că ţi s-a îngâmfat inima și ai zis: ‹Eu sunt Dumnezeu și șed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor›, măcar că nu ești decât om și nu ești Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca și când ai fi Dumnezeu.
Iată că ești mai înţelept decât Daniel, nicio taină nu este ascunsă de tine;
prin înţelepciunea și priceperea ta ţi-ai făcut avere și ţi-ai grămădit aur și argint în vistieriile tale;
prin marea ta înţelepciune și prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile și, prin bogăţiile tale, inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.»
De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că îţi dai ifose ca și când ai fi Dumnezeu,
iată că voi aduce împotriva ta niște străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare și-ţi vor pângări frumuseţea.
Te vor arunca în groapă și vei muri ca cei ce cad străpunși de lovituri în mijlocul mărilor.
Vei mai zice tu atunci în faţa ucigașului tău: ‹Sunt Dumnezeu›, măcar că ești om, și nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?
Vei muri de moartea celor netăiaÅ£i împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit», zice Domnul Dumnezeu.’â€
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înţelepciune și desăvârșit în frumuseţe.
Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau priveliște împăraţilor.
Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locașurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie și te prefac în cenușă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
ToÅ£i cei ce te cunosc între popoare rămân uimiÅ£i din pricina ta; eÈ™ti nimicit È™i nu vei mai fi niciodată!»’â€
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon și prorocește împotriva lui!
Spune: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Sidonule, și voi fi proslăvit în mijlocul tău, ca să se știe că Eu sunt Domnul când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui și când Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.
Voi trimite ciuma în el, voi face să curgă sângele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui, uciși de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească, și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.
Atunci, el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, un mărăcine aducător de dureri printre toţi cei ce-l înconjoară și-l dispreţuiesc. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul Dumnezeu.»’
Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Când voi strânge iarăși casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită, Îmi voi arăta în ea sfinţenia înaintea neamurilor și vor locui în ţara lor pe care am dat-o robului meu Iacov.
Vor locui liniÈ™tiÅ£i în ea, vor zidi case È™i vor sădi vii; da, vor locui liniÈ™tiÅ£i în ea când ÃŽmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celor ce-i înconjoară È™i-i dispreÅ£uiesc. Și vor È™ti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.’â€