O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morţii fiicei poporului meu!
O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toţi sunt niște preacurvari și o ceată de mișei.
„Au limba întinsă ca un arc È™i aruncă minciuna, È™i nu prin adevăr sunt ei puternici în Å£ară, căci merg din răutate în răutate È™i nu Mă cunoscâ€, zice Domnul.
„Fiecare să se păzească de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu bârfeli.
Se trag pe sfoară unii pe alţii și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău.
LocuinÅ£a ta este în mijlocul făţărniciei È™i, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoascăâ€, zice Domnul.
De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse.
Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruriâ€, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?â€
Munţii vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit.
„Voi face È™i Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de È™acali, È™i cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.â€
Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?
Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat,
ci au umblat după aplecările inimii lor È™i au mers după baali, cum i-au învăţat părinÅ£ii lor.â€
De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și-i voi da să bea ape otrăvite.
ÃŽi voi risipi printre niÈ™te neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinÅ£ii lor È™i voi trimite sabia în urma lor până-i voi nimici.â€
Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutaţi și chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină!
Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din ochi și să curgă apa din pleoapele noastre!
Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiÅ£i! Cât de jalnic suntem acoperiÅ£i de ruÈ™ine! Trebuie să părăsim Å£ara, căci ne-au surpat locuinÅ£ele!’â€
Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voștri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele!
Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliţă și pe tineri, în pieţe.
„Spune: ‘AÈ™a vorbeÈ™te Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’â€
Așa vorbește Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere È™i că Mă cunoaÈ™te, că È™tie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată È™i dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Euâ€, zice Domnul.
„Iată, vin zileleâ€, zice Domnul, „când voi pedepsi pe toÅ£i cei tăiaÅ£i împrejur, care nu sunt tăiaÅ£i împrejur cu inima,
pe egipteni, pe iudei, pe edomiÅ£i, pe amoniÅ£i, pe moabiÅ£i, pe toÅ£i cei ce își rad colÅ£urile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur È™i toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.â€