Zedechia avea douăzeci și unu de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Faţa Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui și au ridicat șanţuri de apărare de jur împrejurul lui.
Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, așa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc.
Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, și toţi oamenii de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeenii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei.
Dar oastea haldeenilor a urmărit pe împărat și au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oștirea lui se risipise de la el.
Au pus mâna pe împărat și l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului, și el a rostit o hotărâre împotriva lui.
Împăratul Babilonului a pus să înjunghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla și pe toate căpeteniile lui Iuda.
Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon și l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui.
În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
El a ars Casa Domnului, casa împăratului și toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
Toată oastea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinși de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămășiţă a mulţimii.
Totuși Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri și ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.
Haldeenii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului și toată arama lor au dus-o în Babilon.
Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba.
Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămâietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint.
Cei doi stâlpi, marea și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie și pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cântări.
Înălţimea unuia din stâlpi era de optsprezece coţi și un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol și gros de patru degete;
deasupra lui era un coperiș de aramă, și înălţimea unui coperiș era de cinci coţi; împrejurul coperișului era o reţea și rodii, toate de aramă; tot așa era și al doilea stâlp și avea și el rodii.
Erau nouăzeci și șase de rodii de fiecare parte și toate rodiile dimprejurul reţelei erau în număr de o sută.
Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, și pe cei trei ușieri.
Și din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, șapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oștirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, și șaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui.
Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al șaptelea an – trei mii douăzeci și trei de iudei;
în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci și doi de inși;
în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat șapte sute patruzeci și cinci de iudei; de toţi: patru mii șase sute de inși.
În al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniţă.
I-a vorbit cu bunătate și i-a așezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon.
A pus să-i schimbe hainele de temniţă și Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale.
Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.