„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine”, zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
Dacă vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El și se vor făli cu El.”
Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou și nu semănaţi între spini!
Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!”
Daţi de știre în Iuda, vestiţi la Ierusalim și spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare și ziceţi: ‘Strângeţi-vă și haidem în cetăţile întărite!’
Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi și nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd.”
Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile și nimeni să nu mai locuiască în ele.
De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plângeţi și gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
„În ziua aceea”, zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi și prorocii, uimiţi.”
Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: ‘Veţi avea pace!’ Și totuși sabia le ameninţă viaţa.”
În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curăţească grâul.
Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”
„Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi!”
Curăţește-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim.
„Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o ţară depărtată și strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea”, zice Domnul.
„Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.”
Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei și strigătul de război.
Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă!
Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiţei?
„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiţi de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.”
Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
Mă uit la munţi, și iată că sunt zguduiţi și toate dealurile se clatină!
Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor au fugit!
Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!
Căci așa vorbește Domnul: „Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
Din pricina aceasta, ţara este în jale și cerurile sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.
La vuietul călăreţilor și arcașilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi te dispreţuiesc și vor să-ţi ia viaţa.
Căci Eu aud niște ţipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’