Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari.
Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?†Eu am răspuns: „NiÈ™te smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele È™i, de rele ce sunt, nu se pot mânca.â€
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeenilor.
Îi voi privi cu un ochi binevoitor și-i voi aduce înapoi în ţara aceasta; îi voi așeza și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge.
Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
Și ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca’, zice Domnul, ‘așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta și cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară, de batjocură, de râs și de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni.
Voi trimite în ei sabia, foametea È™i ciuma, până vor pieri din Å£ara pe care le-o dădusem lor È™i părinÅ£ilor lor.’â€